Mihai Ţîţu: Invenţia nu trebuie să stea într-un sertar

Prof. univ. dr. Mihail Titu , directorul Departamentului pentru Protecția Proprietății Intelectuale din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” s-a întors săptămâna trecută cu patru premii de la Salonul Mondial de Inventică de la Geneva. „Device used for the magnetic activation of the processing through electric erosion, with a filiform electrode” şi „Electronic target shooting game on the PC” sunt cele două invenţii. Ce fac ele şi cum face ULBS să primească atâtea premii, aflaţi în rândurile următoare.

Reporter: A câta medalie de aur pe care o obţine ULBS este aceasta?

Prof. Univ. Dr. Mihai Aurel Ţîţu: La Geneva sau la toate saloanele?

Rep.: La Geneva, că aici aţi reuşit cea mai recentă medalie.

M. Ţ.: La Geneva este a patra medalie. Nu al patrulea premiu pentru că numai la această ediţie am luat patru premii, a patra medalie de aur. La Geneva nu s-au luat decât medalii de aur. Dar acum este pentru prima dată când se iau şi premii speciale. Până acum s-au luat numai medalii. Andreea Marin a luat medalie. Şi alţii au luat medalii. Nu toată lumea a luat premii speciale.

Rep.: Care este secretul? Cum face o universitate, din provincie, nici măcar din capitală, să ia atâtea medalii de aur la cel mai mare salon de inventică din lume?

M. Ţ.: Răspunsul este foarte simplu. Există oameni care se preocupă de domeniul ăsta, de partea de proprietate industrială, promovează nişte invenţii, nişte brevete la astfel de saloane, se merge acolo, acolo se suţin aceste invenţii în faţa unui juriu internaţional care anul acesta a fost format din 45 de specialişti din toată lumea, dar anul trecut a fost format din aproape 80 de specialişti, şi acolo se arată, se fac nişte demonstraţii practice. Uite, asta face asta şi apoi juriul hotărăşte care a fost mai bun.

Rep.: Nu procedura în sine mă interesa, ci secretul, de ce alte universităţi din ţară nu reuşesc acelaşi lucru?

M. Ţ.: Ba au luat şi alţii premii, nu putem să spunem că nu au luat. De exemplu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca a luat, că şi ei au luat o medalie de aur. Anul trecut Mihai Titu a luat medalie Universitatea Politehnică din Bucureşti.

Rep.: Şi totuşi, ULBS-ul e acolo ani la rând.

M. Ţ.: Da, pentru că am insistat şi am muncit. Nu există niciun secret. Trebuie dată la o parte chestia asta, chestiile astea nu pot fi aranjate, cu un juriu internaţional, este imposibil să aranjezi.

Rep.: Nu asta am vrut să spun, ci cum reuşiţi să fiţi mereu acolo, în frunte.

M.Ţ.: Insistăm... Şi acum deja avem şi o anumită notorietate, deja suntem cunoscuţi. Poate că cei de acolo, membrii juriului, deja cunosc preocupările ULBS-ului din ultimii ani. Cam apărem peste tot, şi la Geneva, şi la Bruxelles, şi la ruşi, şi la croaţi şi aşa mai departe. Acum sperăm să mergem în Asia. A declarat Mihail Titu

Rep.: Cât de important este pentru o universitate să fie prezentă în toate aceste locuri?

M. Ţ.: Eu zic că cel mai important este să participi, să apari acolo şi să fii băgat în seamă. Iar dacă iei şi un premiu este foarte, foarte bine.

Rep.: Deschide porţi noi o astfel de apariţie? Este intrebat Mihail Titu

M. Ţ.: Deschide nişte contacte noi, nişte colaborări noi. De exemplu avem ceva colaborări cu câteva universităţi, câteva firme. Sperăm să iasă din medaliile acestea şi nişte proiecte noi. Suntem în negocieri numai că nu am reuşit încă să promovăm pe piaţă produsele respective. Dar să ştiţi că asta este problema tuturor şi în general vorbesc, nu numai la noi în ţară. Se spune că asta nu este problema inventatorilor, trebuie să existe alte organisme care să preia ideea respectivă, invenţia, să o promoveze. Aici este vorba despre marketing.

Rep.: Este vorba strict de punerea în practică a invenţiei.

M.Ţ.: Dacă un intreprinzător particular ar prelua una din invenţiile pentru care noi am luat medalia de aur, el ar putea să-şi crească profitul practic.

Rep.: Ştiţi, pentru noi profanii, oamenii de rând, ce face efectiv această invenţie şi în ce domeniu ar putea fi ea implementată?

M. Ţ.: Este vorba despre doemeniul care se numeşte tehnologii neconvenţionale, de procedeul de prelucrare prin eroziune electrică, un procedeu foarte cunoscut, practic aproape orice fabrică din ţara asta şi de oriunde are o maşină de prelucrare prin eroziune electrică. Este un procedeu folosit pentru o gamă largă de prelucrări mecanice. Invenţia face să activeze cu un câmp magnetic procesul în sine, să crească productivitatea de circa 15 – 20 de ori, să îmbunătăţească calitatea suprafeţei piesei prelucrate cam de două, trei ori, şi să scadă uzura. Este o preocupare a noastră de mulţi ani aceasta iar dacă un intreprinzător ar lua invenţia respectivă, ar produce-o în serie şi ar vinde-o, sigur ar avea de câştigat.

Rep.: Dacă eu spre exemplu aş avea o firmă în Sibiu care face piese, nu ştiu, pentru Dacia Duster, că tot e la modă, şi aş vrea să pun invenţia dumneavoastră pe linia mea de producţie, ce ar trebui să fac?

M. Ţ.: Ar trebui să vorbiţi cu noi în primul rând pentru că invenţia aparţine universităţii, ar trebui încheiat un protocol de colaborare, un contract, şi apoi am pune în aplicare invenţia în fabrica dumneavoastră, nicio problemă. Nu e mare filosofie. Până la urmă câştigă toată lumea din treaba asta. Invenţia nu trebuie să stea într-un sertar. Dar să ştiţi că problema acesta o au toţi inventatorii, nu numai românii, pentru că am discutat la Salon şi toţi au problema asta şi toţi au lucruri interesante care s-ar putea aplica în practică. Procentul este foarte mic în general.

Rep.: Nu pot să nu vă întreb. Ce-i cu jocul pe calculator?

M. Ţ.: Este o a doua invenţie, o idee veche, foarte veche a celor care au realizat-o practic. Este mai mult decât un joc, invenţia poate fi aplicată chiar şi într-un club unde te antrenezi să tragi la ţintă. Practic sunt doi trăgători care au în mână două pistoale din plastic în care se află montate nişte dispozitive cu nişte camere de luat vederi şi aşa mai departe, cu o interfaţă, un monitor cu plasmă de mai mari sau mai mici dimensiuni, nu contează, şi ei se antrenează trăgând la două ţinte. Asta a fi prima variantă. Ar putea încerca să ţintească în inimă sau în cap, numai în ţintele de tip terorist.

Rep.: Înţeleg că poate fi un mijloc de antrenament pentru echipele de intervenţii, poliţişti...

M. Ţ.: Exact, şi poate fi folosit şi pe internet, un trăgător să fie în Sibiu şi celălalt în China.

Rep.: Şi eu pot să împuşc în China de aici?

M. Ţ.: Da, oarecum, tu vezi în monitorul tău ce-i acolo şi cel din China vede în monitorul lui ce-i la tine.

Rep.: Cred că s-au distrat la nebunie inventatorii...

M. Ţ.: Păi s-au distrat, vă daţi seama. Plus treaba cu internetul, că poţi să faci un astfel de joc între mai mulţi competitori, prin internet.

Rep.: Ar fi o alternativă la paint-ball, ceva de genul acesta.

M. Ţ.: Da, şi deja ne-au contactat cei pe care îi interesează direct antrenamentele. La salon a venit o firmă care avea un club de tir în Geneva. Ei au dorit să cumpere această invenţie, s-au interesat de ea şi am rămas în contact.

Rep.: De ce nu deschide universitatea un astfel de salon de jocuri...

M. Ţ.: Da, ar fi o glumă bună.

Sursa: http://www.turnulsfatului.ro/